Gabriela nu și-a imaginat niciodată că dorul poate să se strecoare în casa ta treptat, pornind din mici ticuri și extinzându-se la fiecare clipă de liniște. Dorul de casă a devenit o prezență constantă în viața ei din ziua în care a plecat.
Înainte ca România să devină stat membru al Uniunii Europene, Gabriela Vlașin a luat una dintre cele mai grele decizii din viața sa, pentru că s-a hotărât să plece în Italia și să își caute un loc de muncă. A fost dificil pentru ea, dar și pentru familia rămasă acasă. Și-a lăsat soțul și copiii în urmă cu speranța că sacrificiul ei va construi un viitor mai sigur pentru toți.
Ajunsă în regiunea Campania, Gabriela a început să lucreze ca îngrijitoare pentru o femeie în vârstă. Zilele ei erau lungi, adesea fără pauză, iar munca presupunea nu doar efort fizic, ci și implicare emoțională, multă răbdare și empatie.
Pe lângă responsabilitatea muncii, Gabriela se temea că, în lipsa unui contract legal, oricând putea pierde totul. Cu toate acestea, nu asta era cea mai apăsătoare sarcină zilnică, ci dorul. Dorul de copii, de casă, de viața pe care o lăsase în urmă.
Privind înapoi, Gabriela spune că ceea ce i-a lipsit a fost sprijinul. Ar fi avut nevoie de consiliere, formare profesională și informații despre drepturile sale, pentru că ar fi ajutat-o să se acomodeze mai repede și să se simtă în siguranță.
Situația badantelor românce din Italia nu a fost cea mai fericită nici în perioada de început, dar nu s-a îmbunătățit prea mult nici în prezent. De altfel, povestea Gabrielei nu este un caz izolat. Numeroase femei care aleg să plece peste hotare pentru a-și susține familiile rămân suspendate între două lumi. Aceste femei sunt sprijin pentru alții, dar nu pot fi întotdeauna și pentru ele, iar experiența lor le scoate în evidență tăria și sacrificiul de care sunt în stare.
Ne-am dorit să facem publică povestea Gabrielei Vlașin pentru a vă dezvălui realitatea adesea nevăzută a miilor de românce care lucrează ca îngrijitoare în străinătate, purtând în același timp grija altora și dorul propriei familii. Zeci de “Gabriele” formează un grup vulnerabil, confruntat cu dificultăți de integrare și cu lipsa unor programe de formare adaptate.
Povestea face parte dintr-un ciclu de documentare realizat în cadrul proiectului “BADANTES”, prin care ne propunem să sprijinim îngrijitoarele românce care lucrează în Italia și Spania. În cadrul proiectului, am realizat patru interviuri cu îngrijitoare românce care au lucrat în străinătate, din care au rezultat patru povești de viață.
Obiectivele proiectului Erasmus vizează facilitarea integrării profesionale prin dezvoltarea competențelor, creșterea gradului de conștientizare asupra provocărilor întâmpinate și îmbunătățirea calității serviciilor de îngrijire.