Evenimente in cadrul „Campaniei de informare, educatie juridica si constientizare”

By septembrie 13, 2019Assoc Sud-Centru

In luna septembrie 2019, ASOCIATIA PROFESIONALA NEGUVERNAMENTALA DE ASISTENTA SOCIALA – ASSOC SUD-CENTRU, in cadrul proiectului cu titlul: „Acces la justiţie şi la metodele alternative de soluţionare a litigiilor”, organizeaza evenimente in cadrul „Campaniei de informare, educatie juridica si constientizare”.

In judetul Valcea se vor desfasura evenimente in localitatea Pausesti Maglasi, in data de 24.09.2019 si in localitatea Vladesti, in data de 26.09.2019.

In cadrul acestor evenimente vor fi dezbatute „Drepturile cetatenilor” prin prezentarea temelor: Drepturile cetateanului roman, Drepturile femeilor si „Violenta in familie„. Se vor prezenta si dezbate drepturile cetateanului roman garantate prin Constitutia Romaniei. Totodata, se vor prezenta drepturile femeilor conform actelor normative in vigoare: Legea nr.53/2003 – Codul Muncii, cu modificarile si completarile ulterioare;Legea nr.202/2002, privind egalitatea de sanse între femei si barbati, republicata; Ordonanta de Urgenta nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare; Codul Penal; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca; Hotarârea Guvernului nr.537/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca; Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate.

De asemenea, va fi accesat informativ Site-ul Ministerului Sanatatii si Site-ul Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea.

In cadrul aceluiasi eveniment, vor fi abordate prevederile legislatiei nationale privind combaterea violentei in familie si se vor transpune informatii privind formele violentei in familie, instituțiile cu atribuții în prevenirea și combaterea violenței în familie, precum si serviciile oferite de catre unitățiile pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Vor fi accesate pentru informare: site-ul Agentiei Natioanale pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati si site-ul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Participantii vor  primi si informatii in domeniul principiilor orizontale. Temele abordate: Egalitatea de sanse – combaterea discriminarii la locul de munca” si „Protectia biodiversitatii”. 

Pentru copii in localitatile Selimbar şi Cristian din judetul Sibiu,in datele de 25 si 27 septembrie 2019 se organizeaza prezentări cu temele: „Drepturile Copiilor”, „Drepturile eleviilor și violența infantilă”, „Drepturile Copiilor și Accesul la Justiție”.

Vor fi prezentate si dezbatute fiecare drept al copilului stipulat în Convenția pentru Drepturile Copiiilor. In acest sens, se vor realiza jocuri tematice.

In acelasi eveniment, cu aceasta ocazie vor fi prezentate drepturile elevilor conform actelor normative in vigoare. Se va accesa siteul Ministerul Educației.

De asemenea, vor fi reliefate prevederile legislatiei nationale privind combaterea violentei in familie. Se va accesa informativ site-ul DGASPC Sibiu dar și al asociațiilor locale cu atribuții în domeniul prevenirii violenței domestic: ALEG, Asociația Femeilor din Sibiu și Crucea Roșie Sibiu.

Grupul ţintă este reprezentat de persoanele direct sprijinite în cadrul proiectului, si anume:

  • personal din cadrul instituțiilor din sistemul judiciar (ex. judecatori, procurori, personal asimilat acestora, personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, auditori de justiție, alte categorii de personal din instanțe și parchete, personal din cadrul sistemului de probațiune, penitenciar, personal al instituțiilor centrale și al structurilor acestora de la nivel central sau local etc. );
  • persoane care desfășoară sau sunt autorizate să desfășoare o activitate juridică
  •  specialiști în domeniul dreptului și/sau cu atribuții în legătură cu activitatea sistemului judiciar;
  • personal din autorități și instituții din cadrul administrației publice locale și/sau centrale, cu precădere personalul cu atribuții în legătură cu activitatea sistemului judiciar;
  • grupuri vulnerabile: vor fi avute în vedere prevederile din actele normative în care sunt definite o serie de termeni care vizează grupurile vulnerabile, implicit sau explicit, în relație cu incluziunea/excluziunea socială: persoane defavorizate, persoane marginalizate, persoane excluse social sau supuse riscurilor de excluziune socială sau persoane vulnerabile; cetățeni (în această categorie sunt incluși și elevi, studenți, cadre didactice). Grupul tinta vulnerabil va fi identificat dupa criteriile stabilite in legislatie, si anume: Ordonanța Guvernului nr.   137/2000 cu modificări si completări ulterioare, Hotărârea Guvernului nr.   383/2015, Legea nr.   292/2011, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța Guvernului nr.   68/2003 cu modificări si completări ulterioare, Legea nr.   116/2002, Legea nr.   129/1998.

Grupul tinta vizat va fi selectat din:

  • scoli
  • unitati administrativ teritoriale
  • universitati
  • institutii din sistemul juridiciar
  • autoritati si institutii din cadrul administratiei publice locale si/sau centrale
  • persoane care desfasoara sau sunt autorizate sa desfasoare o activitate juridica
  • specialisti in domeniul dreptului si/sau cu atributii in legatura cu activitatea sistemului judiciar
  • directii de asistenta sociala din localitatile, in care se vor desfasura actiuni etc

Sărăcia, vulnerabilitatea legată de risc și grupurile vulnerabile presupune mai mult decât un nivel scăzut al veniturilor sau consumului, deoarece ea poate fi generată, de asemenea, de o lipsă de acces la facilități, servicii şi programe publice (cum ar fi sănătatea sau educația) sau de negarea libertăților politice, civile și economice

În sensul drepturilor omului, anumite grupuri din populație se confruntă deseori cu un tratament discriminatoriu sau au nevoie de o atenție deosebită pentru a evita potenţialul de exploatare. Mai multe categorii pot fi discriminate structural și au dificultăți în a se apăra și, prin urmare, au nevoie de protecție specială. Aceste populații alcătuiesc ceea ce se poate denumi grupuri sau categorii vulnerabile.

Nu există o listă exhaustivă a persoanelor care au nevoie de o protecție specială, aceasta fiind în linii mari o problemă de context, dar printre ele se regăsesc categorii prezentate cu titlu general, precum: femei și fete;  copii;  minorități naționale;  persoane cu dizabilităţi;  vârstnici;  persoane infectate cu HIV-SIDA;  persoane de etnie romă, populaţii indigene, refugiați;  persoane strămutate în interiorul țării;  apatrizi;  homosexuali, lesbiene şi transsexuali, lucrători migranți, persoane sarace etc.

În primul rând, femeile pot face obiectul discriminării în diverse sfere ale vieții, cum ar fi din punct de vedere al veniturilor, educației, nivelului de sănătate și participare în societate și ele sunt deosebit de vulnerabile la încălcări specifice, cum ar fi violența bazată pe gen, traficul de persoane și discriminarea sexuală.

În al doilea rând, accesul limitat la justiţie al femeilor reprezintă un fenomen social complex care înbină o serie de inegalităţi la nivel juridic, instituţionale, structural, socio-economic şi cultural. Asigurarea accesului la justiţie pentru acest grup presupune asigurarea accesului pentru femeile provenite din toate mediile sociale la remedii eficiente, juste, pe care acestea să şi le poată permite şi care să genereze responsabilitate, astfel încât atât bărbaţii cât şi femeile să se poată bucura atât de egalitatea în drepturi cât şi de şanse egale de afirmare a acestora. Conceptul de acces la justiţie acoperă atât contactul cu, accesul propriu-zis la, cât şi utilizarea efectivă a sistemului de justiţie. El reprezintă ceva mai mult decât simpla asigurare a efeicienţei funcţionării sistemelor de justiţie. Mai degrabă, aici este vorba de asigurarea unui grad de sensibilizare şi reacţie rapidă a acestor sisteme la nevoile şi realităţile femeilor, precum şi la responsabilizarea acestora prin intermediul lanţului de instituţii ale justiţiei. Reducerea impactului obstacolelor cu care se confruntă femeile nu facilitează doar un grad mai înalt de accsibilitate, ci reprezintă, în acelaşi timp un pas esenţial în direcţia instaurării unei egalităţi substanţiale de gen.

Cu atât mai mult, copiii au nevoie de o protecție specială din cauza stării lor fragile de dezvoltare. Copiii sunt predispuşi să cadă pradă abuzului și neglijării și, de multe ori, nu au mijloace de a se apăra împotriva acestor rele. „copilul, din cauza nivelului său de maturitate fizică și intelectuală, are nevoie de o protecție și îngrijire specială, inclusiv o protectie juridică adecvată, atât înainte cât și după naștere”13. Este limpede că drepturile copilului sunt strâns legate de drepturile femeii;  chiar înainte de a se fi născut, supraviețuirea și dezvoltarea copilului depind de sănătatea și şansele mamei. Femeile reprezintă încă figura esenţială în îngrijirea copiilor, astfel încât asigurarea drepturilor femeilor se corelează în mod pozitiv cu faptul că copiii, la rândul lor, beneficiază de drepturile omului.

Frecvent, persoanele cele mai vulnerabile care au nevoie de protecție aparțin categoriilor sau minorităților care, într-un fel sau altul, se disting de restul societății, de exemplu prin intermediul limbii, religiei, etniei și culturii. De-a lungul istoriei, minorităților au avut de suferit în mâinile majorităților opresive, îndurând discriminarea, ocuparea teritoriului, expulzarea, asimilarea forțată și chiar genocidul iar represiunea activă din partea guvernelor care vizau unitatea culturală. a dus de multe ori la pierderea identității și culturii.

Discriminarea poate lua multe forme, de la oportunități educaționale limitate la forme mai subtile, cum ar fi segregarea și izolarea din cauza barierelor fizice și sociale instaurate într-o societate majoritară. Copiii cu dizabilităţi pot suferi de discriminări datorită unor motive multiple, cum ar fi, vârsta, gradul de dizabilitate şi originea etnică.

Persoanele în vârstă de peste 60 de ani se află deseori în situații care îi determină să nu mai fie activi în societate. De curând, s-a atras atenția asupra problemelor sociale, economice și politice legate de fenomenul de îmbătrânire pe scară largă. Persoanele în vârstă sunt mai vulnerabile la abuz și la diverse forme de stereotipuri negative și discriminare, fiind fizic dependente de o formă de îngrijire privată şi instituţionalizat.

Problematica persoanelor infectate cu HIV-SIDA a devenit o preocupare majoră în întreaga lume. Persoanele sero-pozitive și bolnavii de SIDA sunt adesea victimele unor încălcări ale drepturilor lor economice și sociale, cum ar fi dreptul la muncă și accesul la facilități de îngrijire medicală, dar, de asemenea, şi în ceea ce privește exercitarea lor drepturilor civile, cum ar fi dreptul la viață privată și libertatea de mişcare.

Grupurile vulnerabile constau din persoanele care se regăsesc fie permanent, fie accidental în situaţii vulnerabile de trai. Cei aflaţi în astfel de situaţii de viaţă nu trebuie privite ca fiind victime pasive ale propriilor circumstanţe. Persoanele aflate într-o categorie privită ca fiind vulnerabilă se poate găsi sau nu într-o situaţie vulnerabilă, în funcţie de ceea ce dictează contextul şi circumstanţele. De exemplu, apartenenţa la minoritatea romă nu presupune automat faptul că persoana respectivă este vulnerabilă în toate situaţiile de viaţă şi prin raportare la toate instituţiile. Femeile nu sunt per se vulnerabile, iar situaţia este similară şi pentru persoanele care suferă de o dizabilitate fizică. Mai mult decât atât, vulnerabilitatea presupune şi pasivitate. Indivizii şi categoriile care sunt tratate ca fiind vulnerabile în scopuri politice s-ar putea să nu se perceapă ca atare astfel şi s-ar putea să deţină o varietate de strategii care să le contracareze poziţia vulnerabilă.

Probleme cu care se confrunta grupul tinta:

Sărăcia, apartenenţa la o minoritate, lipsa educaţiei de bază, analfabetismul, dizabilitatea, lipsa documentelor de identitate şi stigmatul ataşat tuturor acestor circumstanţe se traduc în discriminare care poate împiedica accesul indivizilor la remediile oferite de justiţie, plasându-i într-o poziţie vulnerabilă. Vulnerabilitatea lor poate fi agravată şi mai mult în cazul în care nu primesc sprijinul necesar când apelează la instituții pentru a-i ajuta să-şi soluţioneze plângerile. Pentru a spori accesul la justiţie pentru aceste grupuri vulnerabile, nu este suficientă doar asigurarea pentru aceştia a aceluiaşi nivel al drepturilor cu cel deţinut de alte categorii;  trebuie luate măsuri pentru a îndepărta obstacolele care funcţionează ca frâne, fie acestea structurale, la nivel organizaţional, cultural sau personal.

Fiecare categorie vulnerabilă se confruntă cu diferite bariere în calea accesului la justiţie, însă pot exista similitudini atât în ceea ce priveşte aceste onstacole, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de abordare a sistemului judiciar. De exemplu, cheltuielile de judecată, onorariile apărătorilor, taxele de timbru, etc s-ar putea dovedi prea mari pentru grupurile vulnerabile. În plus, cheltuielile cu transportul, hrana și traiul de zi cu zi sau pentru cazare în timpul unui proces se pot dovedi foarte mari, mai ales dacă există întârzieri în desfăşurarea termenelor de judecată. Eventualitatea pierderilor veniturilor / mijloacelor de trai atunci când o persoană ajunge să fie implicată într-un proces reprezintă, de asemenea, un factor de descurajare pentru multe grupuri dezavantajate. Astfel de cheltuieli se adună și pot împiedica persoanele cu mijloace financiare limitate de la mai parcurge toate etapele sistemelor procesuale oficiale.

De asemenea, legile înseşi ar putea face discriminări la adresa grupurilor vulnerabile. Legislația poate ignora nevoile speciale ale anumitor grupuri sau le poate discrimina în mod activ, împiedicându-le să caute dreptatea prin intermediul sistemului oficial de justiţie. Chiar și atunci când legile nu sunt discriminatorii, prejudecăţile şi discriminarea sistematice sau de facto împotriva grupurilor vulnerabile pot conduce la sentinţe nedrepte, comportament nepotrivit sau servicii improprii.

Chiar și atunci când grupurile dezavantajate pot accesa sistemul oficial de justiţie, ele s-ar putea să nu primească serviciile de care au nevoie sau s-ar putea să fie tratate incorect de către profesioniștii din domeniul

juridic sau de către reprezentanţii organelor de aplicare a legii. Personalul juridic de specialitate s-ar putea sa nu fie conştient de nevoile speciale ale grupurilor dezavantajate sau instituțiile s-ar putea să nu aibă dotarea care să le permită să ofere grupurilor dezavantajate serviciile de care acestea au nevoie.

Sistemul oficial de justiție poate fi prea departe de realitățile multor grupuri vulnerabile, care s-ar putea chiar să nu fie conştiente de drepturile lor sau de modalitatea de a căuta dreptate atunci când drepturile le sunt încălcate. Face parte din datoria sistemului oficial de justiţie să ofere grupurilor vulnerabile acces la informații prin intermediul programelor de creştere a nivelului de conştientizare cu privire la domeniul juridic, astfel încât acestea să afle ce servicii le sunt disponibile și cum să caute remedii pentru plângerile lor.

Mecanismele alternative includ organizații ale societății civile, metode alternative formale și informale de soluționare a litigiilor. Organizațiile societății civile pot fi eficiente în orientarea și conectarea cu grupurile vulnerabile, mai ales atunci când lucrează „la firul ierbii”. Deşi metodele alternative formale și informale de soluționare a litigiilor pot oferi un acces mai ușor grupurilor dezavantajate, este necesară asigurarea aplicării unor mecanisme de monitorizare pentru a supraveghea aceste mecanisme alternative, în vederea protejării drepturile grupurilor vulnerabile.

Mulți dintre membrii grupurilor dezavantajate s-ar putea să fie analfabeți, fapt care constituie un obstacol imens atunci când procedurile judiciare necesită completarea unor formulare. Limbajul și gradul de alfabetizare reprezintă, în general, o barieră importantă pentru cele mai multe grupuri vulnerabile care nu numai că ar putea fi intimidate de procesele formale desfăşurate în instanţă și de limbajul juridic, ci s-ar putea şi ca acestea să nu poată comunica în limba oficială. Pe lângă toate acestea, limbajul juridic este atât de specializat, încât uneori acesta nu este bine înţeles nici măcar de cetăţeanul obişnuit.

Mai mult decât atât, din cauza discriminării existente sau percepute, deseori grupurile vulnerabile nu au încredere în sistemele oficiale de justiție. Frica și lipsa de încredere în instituțiile oficiale poate face ca acestea să nu-și exercite dreptul de a apela la un remediu, chiar și atunci când drepturile lor au fost încălcate.

Stigmatizarea socială poate fi un obstacol semnificativ pentru multe grupuri dezavantajate. În timp ce acestea se află deja într-o poziție vulnerabilă în societate, se tem că, dacă înaintează o plângere sau solicită despăgubiri printr-o plângere adresată prin intermediul sistemului oficial de justiție, s-ar putea confrunta cu o presiune socială sau un nivel suplimentar de ostracizare, ba chiar cu amenințări de represalii. În plus, pot fi ostracizate de propria comunitate sau pot fi acuzate de distrugerea „armoniei sociale.

Accesul fizic la sistemele oficiale de justiție reprezintă o altă dificultate pentru membrii unor grupuri vulnerabile. Instanțele pot fi departe și reclamanții ar putea fi nevoiţi să călătorească distanțe lungi pentru a ajunge la ele. Mai mult decât atât, pentru persoanele cu dizabilităţi, accesul fizic în sediul instanţei se poate dovedi a fi dificil.

Conceptul de vulnerabilitate este folosit adesea în legătură cu incluziunea socială, care presupune accesul persoanelor la oportunități și resurse necesare pentru o participare deplină la viața socială, economică și culturală și pentru a beneficia în societățile lor de un standard de trai normal și dezirabil: promovarea egalității de șanse și a incluziunii sociale presupune depunerea de eforturi astfel încât toate persoanele, inclusiv grupurile vulnerabile, să joace un rol activ în ocuparea forței de muncă și în societate și să se bucure de șanse egale în această privinţă.

Potrivit Comisiei Europene, cele mai expuse riscului de sărăcie sunt persoanele în vârstă, familiile numeroase și monoparentale, copiii și tinerii, persoanele cu dizabilităţi, imigranții și cei din minoritățile etnice (inclusiv comunitatea de 10-12 milioane de romi din Europa). În toate aceste grupuri, femeile sunt mult mai expuse la sărăcie și excluziune socială decât bărbați. Persoane din grupurile vulnerabile sunt mult mai susceptibile să fie nevoite să se confrunte cu condiții precare de locuit, lipsa adăpostului, șomajul, nivelul scăzut de educaţie, excluderea financiară și supra-îndatorarea. Motivul pentru care unele secțiuni ale societății sunt mai expuse riscului depinde de o serie de factori și circumstanțe. De exemplu, a nu câștiga suficient în ciuda unui loc de muncă plătit poate conduce la situaţia în care familii numeroase și monoparentale trăiesc la sau sub limita sărăciei. A avea un acces limitat sau a nu avea deloc acces la îngrijirea adecvată a copiilor poate face dificil pentru părinți să răspundă cerințelor atât ale vieţii profesionale, cât și ale celei de familie. Această situație contribuie la faptul că aproximativ 19 de milioane de copii din UE trăiesc în sărăcie. La celălalt capăt al scalei de vârstă, aproximativ 19% din rezidenții UE în vârstă de 65 de ani și peste sunt expuşi riscului de sărăcie și excluziune socială. Acest lucru se întâmplă de multe ori pentru că pensiile lor nu le acoperă în mod adecvat costurile de trai. De asemenea, vârstnicii sunt într-un mare risc de izolare socială, mai ales în cazul în care locuiesc singuri.

Elaborat și aprobat de către instituțiile europene cu impact la nivel național, conceptul de incluziune socială este definit ca un set de măsuri și acțiuni multidimensionale în domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuinței, educației, sănătăţii, informării și comunicării, mobilităţii, securităţii, justiției și culturii, cu scopul de a lupta împotriva excluziunii sociale.

În conformitate cu Acordul de Parteneriat al României cu Uniunea Europeană, Guvernul român a dezvoltat împreună cu Comisia Europeană Memorandumul Comun în Domeniul Incluziunii Sociale. Memorandumul se referă la grupurile vulnerabile și enumeră copiii în situație de risc, tinerii peste 18 ani aflaţi în afara sistemului de protecție a copiilor fără familie, persoanele cu dizabilităţi și persoanele de etnie romă în situație de risc. În mod similar, Planul Național de Dezvoltare se referă la resursele umane și promovarea incluziunii sociale în ceea ce privește populația romă, persoanele cu dizabilități, tinerii peste 18 ani aflaţi în afara sistemului de protecție a copilului, copiii cu cerințe educaționale speciale, familiile cu mai mult de 2 copii, familiile monoparentale, copiii aflaţi într-un risc ridicat, persoanele condamnate, persoanele dependente de droguri, persoanele fără adăpost, victimele violenței domestice etc.

Legea română împotriva discriminării nu se referă în mod explicit la grupurile vulnerabile, ci la categorii defavorizate de persoane. La articolul 4, legea definește categoria defavorizată drept “categoria de persoane care se află într-o poziție inegală în raport cu majoritatea cetățenilor din cauza diferențelor de identitate sau care se confruntă cu marginalizarea și comportamentul de excluziune.

În legea nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, legiuitorul definește în mod explicit marginalizarea în legătură cu persoane sau grupuri “care au o poziție socială periferică, de izolare cu acces limitat la resursele economice, politice, educaționale și comunicaționale ale colectivității, manifestată prin absenţa unui minim de condiții de viață socială”.

Implementarea programului Planului Național Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale se referă la persoanele marginalizate și excluse social ca fiind “cei care se confruntă cu una sau mai multe privațiuni” sociale cumulative, cum ar fi: lipsa unui loc de muncă, unei case, unei locuințe corespunzătoare, lipsa accesului la apă, încălzire, energie electrică, lipsa accesului la servicii de educație și de sănătate.

Legea cu privire la stabilirea Fondului Român de Dezvoltare Socială se referă la comunitățile sărace din mediul rural, grupurile sărace de romi, precum și grupurile dezavantajate. Conform legii, comunitățile rurale sărace sunt acele gospodării și familii care locuiesc într-un sat sau în așezare umană izolată;  grupurile defavorizate cuprind persoanele în vârstă sărace, fără sprijin familial, anumite persoane bolnave, persoanele fără adăpost, femeile victime ale violenței domestice, femeile sărace, părinții săraci cu copii, copiii străzii, tinerele gravide sărace și alte categorii similare;  grupurile sărace de romi cuprind persoanele din localitățile rurale sau urbane cu o majoritate de membri romi.

Justiția, dintr-o perspectivă mai tradițională sau îngustă, este asociată ca derivând din noţiunea de sentinţă emisă în cadrul sistemului juridic oficial. Practic, realizarea justiției depinde de un proces echitabil și de o evaluare publică a unui litigiu prin raportare la standardul extern impus de lege. Prin urmare, din această perspectivă, un „rezultat just” este o decizie luată pe fondul cauzei în raport cu drepturile legale ale părţilor. Dintr-o perspectivă mai largă, justiția este nu numai legată în mod indisolubil de lege, ci include, de asemenea, reforme care promovează mai mult decât accesul la sistemul juridic oficial.

Am putea argumenta că accesul la justiție (înțeles în mod obişnuit ca fiind accesul la instanțe, avocaţi, firme de avocatură) presupune un „rezultat just” și implicarea interesului public. Acest lucru înseamnă că rezultatul trebuie să contribuie la realizarea şi menţinerea acelor elemente de interes public ale societății care sunt considerate de cetățeni ca fiind esențiale pentru securitatea şi bunăstarea lor comună.

Acest lucru presupune existenţa statului de drept, stabilitatea societății și a unor relații demne de încredere;  se realizează, în parte, prin menţinerea în stare de funcţionare a sistemelor de justiție civilă și penală. Ulterior, soluționarea revendicărilor și disputelor are loc în conformitate cu infrastructura sistemelor de justiție civilă și penală.

Proiectul integreaza principiile orizontale privind egalitatea de șanse, nediscriminare si dezvoltarea durabilă.

Grupul de participanți la activități are o componentă echilibrată din punct de vedere al apartenenței etnice, religiei, genului, etc.

Drepturile şi libertăţile fundamentale sunt recunoscute tuturor indivizilor, fără nicio deosebire, oricare ar fi izvorul ei, fără nicio discriminare.

Oamenii stau în centrul preocupărilor dezvoltării durabile. Ei au dreptul la o viaţă sănătoasă şi productivă, în armonie cu natura.

Proiectul se deruleaza in cadrul Programului Operaţional Capacitate Administrativă

Axa prioritară 2.  Administrație publică și sistem judiciar accesibile şi transparente

Apel: POCA/219/2/3/ Sprijin pentru acțiuni de îmbunătățire a accesului la justiție și pentru promovarea metodelor alternative de soluționare a litigiilor

O.S.2.3 Asigurarea unei transparenţe şi integrităţi sporite la nivelul sistemului judiciar în vederea îmbunătăţirii accesului şi a calităţii serviciilor furnizate la nivelul acestuia

Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Capacitate Administrativă

Evenimentele se organizeaza in cadrul proiectului cu titlul: „Acces la justiţie şi la metodele alternative de soluţionare a litigiilor”, derulat de catre ASOCIATIA PROFESIONALA NEGUVERNAMENTALA DE ASISTENTA SOCIALA – ASSOC in parteneriat cu ASOCIATIA PROFESIONALA NEGUVERNAMENTALA DE ASISTENTA SOCIALA – ASSOC SUD-CENTRU si COMUNA MĂCIUCA, se organizeaza evenimente in cadrul „Campaniei de informare, educatie juridica si constientizare”. Campania urmareste informarea cu privire la prevederile noilor coduri, drepturile cetatenilor, promovarea informatiilor privind institutiile din sistemul judiciar si serviciile oferite de acestea, o atentie deosebita urmând a fi acordata grupurilor vulnerabile (femei, copii, comunitati defavorizate etc.).